Comuna Plenița

Județul Dolj

Monografia comunei

SUMAR

Plenița

8°C

cer acoperit de nori

Răsărit: 07:07
Apus: 19:54

Vineri

13/8°C

Sâmbătă

16/8°C

Duminică

17/8°C

Pleniţa este situată în partea de vest a judeţului Dolj, la 60 km de municipiul Craiova – reşedinţa judeţului şi la 16 km de Dunăre (localitatea Cetate), la limita administrativă cu judeţul Mehedinţi şi extremitatea nordică a Câmpiei Române şi a subunităţii acesteia “Câmpia Dârvari”.

Este la limita între câmpia înaltă a Bălăciţei şi câmpia joasă a Băileştiului, se învecinează la nord cu comuna Verbiţa, la est cu comunele Orodel şi Caraula, la sud comuna Unirea, iar la vest şi nord-vest comunele Dârvari şi Oprişor, judeţul Mehedinţi.

Cea mai mare parte a teritoriului are depozite de terasa foarte favorabile dezvoltarii culturilor agricole; mai rar in extremitatea nordica apar depozitele câmpiei colinare a podisului Getic reprezentate prin argile, nisipuri, pietrisuri. In aceasta parte se dezvolta cu precadere culturile de vita de vie si pomi fructiferi. Reteaua hidrografica de suprafata este reprezentata prin vai, prin cursuri intermitente (numai in timpul ploilor sau primavara la topirea zapezilor) si care sunt tributare indirect fluviului Dunarea. In extremitatea nord-vestica a teritoriului se gaseste valea Padina Mare iar localitatea Plenita este strabatuta de la nord-est la sud-est de o vale seaca numita Ududoi. Plenita are un singur rausor numit Eruga in partea de est, care se varsa in Dasnatui.

A curs Dunarea pe la Plenita?
Infatisarea actuala a teritoriului României este rezultatul modificarilor scoartei terestre de-a lungul erelor geologice, sub actiunea factorilor din interiorul si de la suprafata acesteia. Acesti factori au determinat avansari sau retrageri succesive ale marilor, etape de intensa activitate erogenetica, procese de eroziune, in special fluviala, modelând in permanenta scoarta terestra. Evolutia pamântului romanesc este direct legata de evolutia Europei.
In urma cu 22 milioane de ani, in a doua parte a erei Neozoice, teritoriul actual al României era acoperit, cu exceptia Carpatilor, de apele oceanului Thetys, care separa Europa de Africa. Continuarea erogenezei a dus la fragmentarea Thetysului, la formarea Marii Mediterane, a Marii Negre, a Marii Caspice, cu o configuratie diferita de cea actuala.
Cu 2 milioane de ani in urma, la începutul erei cuaternare, odata cu încheierea ridicarii Carpatilor si a Subcarpatilor, au inceput sa se formeze noi zone de uscat. Astfel, de sub apele unui lac dulce, care ocupa aproape toata partea de sud a tarii, datorita depunerii pietrisurilor si a nisipurilor transportate de râuri, din zonele mai inalte, s-a format cu timpul, Podisul Getic. Partea de vest a acestui podis este, insa, in buna masura, rezultatul depunerii a mari cantitati de aluviuni de catre Dunare, la iesirea din defileu.
In urma cu zeci de mii de ani, in Pleistocenul Inferior, se accentueaza retragerea apelor lacului extracarpatic, spre sud si est.
In acea perioada, Dunarea curgea pe aliniamentul, care separa in prezent: in partea de vest, Podisul Getic de Câmpia Romana, adica pe directia Drobeta Turnu-Severin – Vanju Mare – Plenita. Deci, in urma cu zeci de mii de ani, Dunarea a curs pe la Plenita.
Datorita miscarilor epirogenetice negative, de afundare a scoartei terestre din zona localitatilor Lom, din Bulgaria, situata exact la sud de Plenita, scoarta se inclina usor. In aceasta perioada, se formeaza cea mai veche terasa a Dunarii din estul Defileului Cereasa Cearangu, inalta de 130-160 m. Denumirea terasei, bine dezvoltata pe teritoriul Plenitei, provine de la dealul Cearangu (157,6 m), situat la sud-vest de localitate, ce se prezinta astazi ca un martor al eroziunii. La sud de terasa Cearangu, Dunarea a format, mai târziu alte patru terase.
Lipsita, in prezent, de apa curgatoare permanenta, pe la Plenita a curs, totusi, in urma cu zeci de mii de ani Dunarea.

Vegetația

In conditiile modificarii din ce in ce mai intense a peisajului natural, paralel cu cresterea numerica a populatiei si extinderea activitatii umane, asociatiile vegetale si faunistice au capatat cu totul alt aspect.
In urma cu câteva milenii, paduri masive acopereau toata suprafata situata la nord de linia localitatilor Plenita – Radovan – Calopar – Dranic – Sadova, iar la sud de aceasta linie se gaseau paduri-poenite.La o distanta de aprox. 3 km de comuna Plenita se gaseste padurea “Poiana Plenitei” care se întinde pe o suprafata de 854 ha.
Padurea este alcatuita din garnita (Quercus frainetto) si cer (Quercus cerris) fiind in felul acesta una din padurile rare din sud-estul tarii cu o asemenea alcatuire. Fiind o padure luminoasa, in afara de plante lemnoase, cresc numeroase specii de plante ierboase care incep sa înfloreasca inca de la sfârsitul lunii februarie si pana toamna târziu.
Ca plante de primavara cresc: ghiocelul (Galanthus nivalis), vioreaua (Scilla bifolia), tamaioara (Viola sp.), brândusa de primavara (Crocus moesiacus), brebenelul (Corydalis solida), spanzul (Heleborus odorus), piciorul cocosului (Ranunculus acer) etc.
Pe masura ce padurea infrunzeste, la umbra copacilor locul acestor plante este luat de alte specii botanice ce apartin atât clasei dicotiledonate cat si clasei monocotiledonate.
Din clasa dicotiledonatelor amintim: Veronica chamaedrys si Veronica serpilifolia, Potentilla argentea etc iar din clasa monocotiledonatelor se intalnesc: Poa pratensis, Poa bulbosa vivipara, Ornithogalum umbeilatum etc.
In afara de plantele citate ca plante inferioare întâlnim diferite specii de ciuperci, licheni precum si numeroase specii de muschi.
Daca in luna mai poposesti in padurea “Poiana Plenita” ochiul iti este incantat de florile rosii purpurii ale bujorului romanesc – Paeonia peregrina, Mill, care ocupa o suprafata compacta de 56 ha, dar ce se gaseste raspândit si neuniform si intamplator ca buchete sau numai cate un fir pe o suprafata de aprox. 200-500 ha in restul padurii. Paeonia peregrina, Mill Var. romanica este o planta balcanica care face parte din familia Ranumculaceae, subfamilia Paeoenioidee.

Fauna

Fauna ornitologica este relativ bogata in specii. Pe lânga pasarile comune (vrabia, ciora etc) se mai gasesc berze, rate si gâste salbatice iar in paduri si tufisuri mierla, privighetoarea, pitigoiul, sticletele, dropia a disparut dar au ramas prepelita, potarnichea, presura, prigoria, graurul si altele.
De semnalat sunt câteva specii de origine mediteraneana carcaiacul, scarabeul si lacusta marocana.
Fauna din mediul acvatic este reprezentata de crap, platica, rosioara, caras existente in lacuri antropice (helestee).

Solul caracteristic zonei in care este situata localitatea noastra este un sol brun de padure si cernoziom degradat.

Clima este temperata. Temperatura oscileaza in medie intre -3°C (in ianuarie) si +23°C (in iulie), ceea ce reprezinta o amplitudine anuala de 26°C, liniile absolute ating -30°C (in ianuarie si februarie), iar maximile 40°C (in august) reprezentând o amplitudine de 70°C.Media precipitatiilor anuale de apa, ce cad in Oltenia, este cuprinsa intre 500 si 700 mm. Lunile cu cea mai mare cantitate de apa sunt mai si iunie atingând aproape 70 mm iar cea mai secetoasa este februarie, caracterizata prin precipitatii de numai 30-40 mm.
Vântul dominant anual al Olteniei (in medie) este cel de est-vest, cu o tarie medie cuprinsa intre 7-26 km/ora. Cea mai mare frecventa o are vântul cald.
In concluzie din punct de vedere climatic Plenita se gaseste in zona climatului umed temperat, zona in care influenta regimului mediteranean este cea mai mare ca in toate celelalte zone.

Cele mai vechi urme de vietuire, pe teritoriul de astazi al localitatii Plenita, judetul Dolj, au fost descoperite înca din comuna primitiva, în anul 1970 au fost efectuate sapaturi arheologice in satul Castrele Traiane – Plenita, în locul numit “Cetatuia lui Matei Bardau” de catre Institutul de Arheologie Bucuresti. Acestea au dat la iveala o întinsa asezare fortificata cu un sant de aparare de forma circulara, apartinând culturii Cotofeni din perioada de tranzitie spre epoca bronzului. S-au gasit cu aceasta ocazie locuinte de suprafata cu vetre de foc în interior si s-au colectionat numeroase resturi ceramice caracteristice culturii sus mentionate.O asezare asemanatoare, deasemenea fortificata, se afla în câmp deschis între Plenita si Castrele-Traiane. Urme de bordeie cu vatra de cenuse, oale,au fost gasite in Valea Fântânilor. In Dealul Bobului s-au descoperit, când se scotea nisip pentru case, mai multe topoare si ciocane din bronz, cu tiparele lor cu tot. S-au pastrat doar cinci bucati felurite de toporase si unul de ciocan mic. Originalele se afla la Muzeul Oltenia, iar copii la punctul muzeistic de la liceul CS Nicolaescu-Plopsor din Plenita.
In marginea platformei oltene, in padurea Poiana Plenita, in Plaiul Viilor si chiar in Plenita, se afla mai multe movile funerare (tumuli). Unele sunt asezate in sir, începând din hotarul comunei Gemeni si continuându-se dincolo de hotarul Plenitei spre Caraula, Corlate, Giubega si Perisor.
Câteva din ele au fost sapate de CS Nocolaescu-Plopsor, in 1923 altele în 1951.
In anul 1923 s-a sapat în Padurea Poienii “Magura Mare” in ea gasindu-se un schelet depus într-un cosciug de scânduri. Deasupra gropii s-a ridicat o movilita din lut peste care s-au practicat unele sacrificii legate de ritualul de înmormântare. Apoi s-a acoperit totul cu o movila mare. Scheletul fusese presarat cu ocru rosu – simbol al sângelui – iar ca inventar avea o spirala mica de argint cu capetele petrecute.
S-au gasit fibule digitate intregi ori fragmentate (cu masca umana) datând din sec. VI-VII.

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Plenița se ridică la 4.156 de locuitori.